Când Billy Graham avea 92 de ani, se lupta cu boala Parkinson. În ianuarie, cu o lună înainte de a împlini 93 de ani, liderii din Carolina de Nord, l-au invitat la un prânz în onoarea sa.
După ce s-au spus lucruri minunate despre el, Billy Graham a urcat pe podium, s-a uitat la mulțime și a zis: „Îmi amintesc astăzi de Albert Einstein, marele fizician care luna aceasta a fost onorat de revista Time drept Omul secolului.”
Einstein călătorea odată de la Princeton cu un tren, când conductorul a coborât pe culoar pentru a verifica biletele.
Când a venit la Einstein, acesta a băgat mâna în buzunarul vestei, nu și-a găsit biletul, așa că a băgat mâna în buzunarele pantalonilor, nu era acolo.
Se uită în servietă, dar nu îl găsi. Apoi se uită pe scaunul de lângă el, tot nu l-a găsit. Conductorul a spus: „Dr. Einstein, știu cine ești. Sunt sigur că ai cumpărat un bilet. Nu-ți face griji.”
Einstein a dat din cap apreciativ. In timp ce era gata să treacă la următorul vagon, conductorul se întoarse și îl văzu pe marele fizician căutându-și biletul pe mâini și genunchi sub scaun. „Conductorul s-a repezit înapoi și a spus: „Dr. Einstein, nu vă faceți griji, știu cine sunteți.”
Sunt sigur că ați cumpărat unul.” Einstein s-a uitat la el și i-a spus: „Tinere, și eu știu cine sunt. Ceea ce nu știu este unde mă duc”. Acestea fiind spuse, Billy Graham a continuat: „Vezi costumul pe care îl port? Este un costum nou-nouț.”
Copiii mei îmi spun că am devenit puțin neglijent la bătrânețe. Așa că am ieșit și mi-am cumpărat un costum nou pentru acest prânz și încă o ocazie. Știi care este acea ocazie? Acesta este costumul în care voi fi îngropat.
Dar când auzi că sunt mort, nu vreau să-ți amintești imediat costumul pe care îl port. Vreau să-ți amintești asta: „Nu numai că știu cine sunt. Știu și unde mă duc.”
Fie ca necazurile tale să fie mai puține, binecuvântările tale mai multe și nimic altceva decât fericirea să-ți treacă prin ușă. „Viața fără Dumnezeu este ca un creion neascuțit – nu are rost.”
Fie ca fiecare dintre noi să-și fi trăit viața, astfel încât atunci când biletul nostru este cerut la control, sa nu trebuiască să ne facem griji cu privire la: “unde mergem.”
In timpul vietii avem libertatea de a alege unde mergem, cu cine mergem, cand mergem. Dupa ce plecam din aceasta lume, destinatia in care ne vom petrece vesnicia este aleasa de Dumnezeu in functie de cum am trait viata de pe pamant.
Nu exista cale de mijloc, sunt doar doua variante: Rai sau Iad.
Te indemn sa asculti aceasta predica pentru a intelege mai bine Ziua Judecatii: CLICK AICI
